Forma corectă este „du-te”, cu cratimă. „Dute” și „du te” sunt greșite când exprimă îndemnul adresat unei singure persoane: „Du-te acasă”, „Du-te și verifică”. Grupul reunește imperativul „du” al verbului pronominal „a se duce” și pronumele „te”. Cratima arată că elementele se rostesc împreună, dar își păstrează funcțiile gramaticale. Într-un text fără diacritice, grafia rămâne „du-te”, deoarece această formă nu conține litere cu semne speciale.
În instrucțiunile adresate copiilor, forma poate fi însoțită de un reper concret: „Du-te până la ușă și așteaptă acolo”. Două verbe la imperativ pot avea construcții diferite; numai primul este pronominal în acest exemplu. Nu introduce prin analogie o cratimă în „și-așteaptă” și nu lipi toate cuvintele rostite într-un singur grup. Fiecare verb trebuie analizat împreună cu pronumele care îi aparține.
Cum se construiește imperativul
La persoana a doua singular, afirmativul este „du-te!”. Plecăm de la construcția „tu te duci”, dar imperativul are o formă proprie: „du”. Pronumele reflexiv trece după verb și se leagă prin cratimă.
Același mecanism apare în „uită-te”, „așază-te”, „oprește-te”. Verbul dă instrucțiunea, iar „te” arată că acțiunea se raportează la persoana căreia îi vorbim. Scrierea separată ar ascunde legătura cerută de această poziție.
Forma negativă este diferită
La imperativ negativ spunem „nu te duce”, nu „nu du-te”. Pronumele revine înaintea verbului, iar verbul apare la infinitivul scurt: „Nu te duce singur”, „Nu te duce încă”. Această schimbare este o particularitate importantă a imperativului românesc.
Compară perechea: „Du-te la recepție” și „Nu te duce la recepție”. Mesajele sunt opuse, iar ordinea cuvintelor se modifică. Cratima nu se transferă în forma negativă.
Ce se întâmplă la plural
Pentru mai multe persoane folosim „duceți-vă”: „Duceți-vă în sala alăturată”. Pronumele „vă” se leagă de verb cu cratimă. Forma fără cratimă „duceți vă” nu este potrivită, iar „duce-ți-vă” introduce greșit o separare în interiorul formei verbale.
În registrul de politețe, adresarea către o singură persoană folosește tot pluralul: „Duceți-vă, vă rog, la ghișeul doi”. Alegerea între „du-te” și „duceți-vă” depinde de relația cu interlocutorul.
Tonul și alternativele mai politicoase
Deși „du-te” este corect gramatical, poate suna abrupt. Într-un mesaj profesional, o formulare precum „Te rog să mergi la biroul administrativ” sau „Vă rog să vă prezentați la recepție” este adesea mai adecvată. Ortografia și politețea sunt probleme diferite.
În dialog literar, tonul direct poate fi intenționat: „Du-te de aici!” marchează furie sau grabă. Punctul de exclamare intensifică replica, fără să schimbe structura cu cratimă.
Corectarea variantelor frecvente
„Dute până la magazin” devine „Du-te până la magazin”. „Du te mai aproape” se corectează „Du-te mai aproape”. În schimb, „Te duci mai aproape?” este indicativ, nu imperativ, și nu conține cratimă.
La revizie, caută atât „dute”, cât și secvența „du te”. Verifică fiecare rezultat, fiindcă două cuvinte pot aparține accidental unor construcții diferite la limita dintre propoziții, deși situația este rară.
Concluzie
Îndemnul afirmativ se scrie „du-te”, cu pronumele așezat după verb și legat prin cratimă. Negativul este „nu te duce”, iar pluralul sau politețea cer „duceți-vă”. Identificarea persoanei și a tipului de comandă oferă mai multă siguranță decât memorarea izolată a formei.
