Mai ales în perioadele reci și mai dificile din punct de vedere termic de peste an, a fi „răcit” este deja ceva normal. Doar că o răceală s-ar putea să nu fie cea care ne supără și ne dă ritmul de zi cu zi peste cap, ci o faringo-amigdalită. Deși seamănă cu răceala banală, faringo-amigdalita are nevoie de o altfel de abordare clinică și de tratamente diferite, în funcție de cauza ei și de simptomatologia tipică, prezentată la consult.
Faringo-amigdalita este des întâlnită în rândul populației generale, mai ales iarna sau în medii în care transmiterea bacteriilor sau a unui virus care provoacă infecții este rapidă. Simptomele apar rapid după infectare, iar diagnosticarea trebuie să fie una precoce dacă se dorește ameliorarea ușoară a simptomatologiei existente.
Cum recunoști o faringo-amigdalită și cum se tratează corect, fără antibiotice luate după ureche și tratamente de la farmacia din colț? Doar medicii specialiști și medicul de familie pot răspunde la aceste întrebări punctuale. Detalii generale despre afecțiune și simptome, cauze și posibile tratamente găsești însă în rândurile ce urmează.
Faringo-amigdalita sau „durerea în gât”. Simptomele comune și cauzele apariției sale
Faringo-amigdalita este o inflamație și infecție acută, simultană, a faringelui și a amigdalelor palatine. Faringita este doar o roșeață a gâtului (faringelui), însoțită de inflamație și durere, în timp ce amigdalita este inflamația amigdalelor. Amigdalele sunt o parte a sistemului imunitar; ele previn îmbolnăvirile prin oprirea patogenilor înainte de a pătrunde în organism, prevenind astfel diverse afecțiuni.
Întâlnim faringo-amigdalitele în special la copii și adolescenți, deși toate categoriile de vârstă se pot confrunta la un moment dat cu o astfel de boală. De ce mai frecvent la aceste două categorii? S-a constatat faptul că activitatea imunitară a amigdalelor scade după pubertate și chiar înainte de ea.
Simptomele comune și ușor de recunoscut ale faringo-amigdalitei sunt:
· amigdale roșii, umflate;
· un strat alb sau gălbui pe amigdale și durere în gât;
· dificultate sau durere la înghițire;
· febră;
· ganglioni limfatici inflamați și sensibili la nivelul gâtului;
· voce răgușită, înfundată sau „gâtuită”;
· respirație urât mirositoare;
· uneori și dureri de stomac, durere sau rigiditate a gâtului;
· dureri de cap;
· dureri de urechi.
Debutul simptomelor este brusc: primul simptom este durerea în gât, după care amigdalele devin foarte roșii și se inflamează din ce în ce mai tare. La copiii mici, faringo-amigdalitele se pot manifesta prin salivație excesivă din cauza dificultății la înghițire, refuzul alimentației și iritabilitate crescută.
La copii, adolescenți și adulți se pot adăuga simptome atipice: pierderea poftei de mâncare, stare generală de rău, greață și vărsături, precum și dureri de stomac care apar și dispar. În cazuri severe, respirația îngreunată și sforăitul pot fi semnale de alarmă legate de obstrucția căilor respiratorii prin hipertrofie amigdaliană.
Se merge la camera de gardă cât mai rapid dacă pacientul are respirație îngreunată care se agravează, dificultăți extreme la înghițire, salivație abundentă, inflamații vizibile la nivelul gâtului, respirație scurtată, stridor sau trismus sever.
Cele mai frecvente cauze ale apariției faringo-amigdalitelor sunt cele virale. Virusurile răcelii (adenovirus, rinovirus, gripă, coronavirus și virusul sincițial respirator), virusul Epstein-Barr, virusul herpes simplex, citomegalovirusul sau HIV sunt răspunzătoare de infectare.
Dacă discutăm despre cauzele bacteriene ale faringo-amigdalitelor, Streptococcus pyogenes este pe primul loc în topul bacteriilor care produc infecții, streptococul de grup A generând faringita streptococică. Streptococul de grup A (SGA) este responsabil pentru cazurile diagnosticate la copii și, într-o proporție mai mică, la adulți.
În afară de cauzele virale și bacteriene, cauzele fungice, parazitare și iritative (de la fumat) sunt importante în evaluarea și diagnosticarea faringo-amigdalitelor.
Diagnosticarea faringo-amigdalitei și tratamente eficiente
Diagnosticarea faringo-amigdalitei se va face în cabinetul medicului de familie sau al pediatrului, iar în cazuri recurente, severe sau complicate se va merge la medicul ORL. Se verifică semnele de infecție de la nivelul gâtului și se observă evoluția lor, de la erupții, umflare, pete albe sau gălbui, până la ganglioni limfatici măriți.
În funcție de tipul de infecție descoperită, se recomandă teste rapide de detectare a antigenului streptococic (RADT / test rapid strep), dar și o cultură din exudatul faringian, mai ales pentru copii.
Testele moleculare (prin care se amplifică acidul nucleic), cele diagnostice (RADT, NAAT, tampon faringian) sau testele pentru mononucleoză (testul monospot sau testarea pentru virusul Epstein-Barr) sunt indicate la suspiciunea de mononucleoză infecțioasă.
Hemoleucograma completă (dacă există complicații supurative), ecografia și CT cu contrast IV în cazuri complicate sau incerte vor completa lista de teste, analize și investigații care pot aduce lămuriri legate de faringo-amigdalită.
Pacienții cu simptome virale clare nu au nevoie de testare pentru bacteria streptococică de grup A; se poate renunța și la testarea diagnostică pe baza unui sistem de scor clinic (ex. scorul Centor/McIsaac).
Faringo-amigdalitele care au cauze virale nu se vor trata niciodată cu antibiotice. Tratamentul simptomatic rămâne esențial când cauza este virală. Medicamentele antiinflamatorii, cele pentru dureri, hidratarea orală corectă, gargara cu apă sărată călduță și pastilele de tip dropsuri pentru calmarea iritației pot funcționa foarte bine.
Antibioticele sunt rezervate doar pentru infecția streptococică confirmată. Se folosesc penicilina V per os, amoxicilina sau benzatin penicilina G intramuscular (pentru complianță slabă). Se evită cefalexina și cefadroxilul la pacienții cu hipersensibilitate de tip imediat la penicilină. Clindamicina și azitromicina vor fi trecute, în anumite cazuri, pe rețeta primită de la medicul specialist.
La pacienții fără factori de risc (imunosupresie, reumatism articular acut) pentru complicații poststreptococice nu se prescrie tratament antibiotic empiric.
Dacă există pacienți cu faringite recurente și purtători cronici de Streptococ Beta-Hemolitic de Grup A / Streptococcus pyogenes, asocierea de penicilină și rifampicină sau clindamicina în monoterapie timp de 10 zile funcționează mult mai bine.
În cazuri mai grave, unde apar complicații sau există risc de complicații și simptome severe, se recurge la tratamentul chirurgical, adică la amigdalectomie (extirparea chirurgicală a amigdalelor).
Indicațiile pentru amigdalectomie includ cel mai frecvent tulburările de respirație în somn cauzate de hipertrofia amigdaliană și adenoidiană, amigdalita recurentă care îndeplinește criteriile clinice stabilite (criteriile Paradise), asimetria amigdaliană și suspiciunea de malignitate.
Alergia/intoleranța la antibiotice, febra periodică, stomatita aftoasă, faringita și adenita (sindromul PFAPA) sau abcesul periamigdalian pot justifica o intervenție chirurgicală. În nefropatia cu IgA, amigdalectomia se asociază cu terapia cu puls de steroizi pentru rate de remisie și rezultate renale mai bune decât cele obținute doar în cazul steroizilor.
Tehnicile chirurgicale actuale minim invazive includ amigdalectomia prin coblație (folosind energie de radiofrecvență bipolară pentru a dizolva țesutul la temperaturi mai scăzute) și amigdalectomia intracapsulară/parțială (microdebrider), cu păstrarea capsulei amigdaliene, reducându-se riscul de hemoragie și durerea postoperatorie – utilă când pacientul are obstrucție respiratorie.
Complicațiile severe, precum abcesul periamigdalian, impun tratament specific, respectiv drenajul colectiei purulente (puncție/incizie) sau ghidaj ecografic, antibiotice, fluide, medicație pentru durere și steroizi. Corticosteroizii sunt indicați doar ca terapie adjuvantă în caz de faringo-amigdalită.
În cadrul rețelei MedLife din toată țara, faringo-amigdalitele sunt diagnosticate și tratate personalizat, în funcție de simptomele prezentate de pacient la control și de istoricul medical. Medicii cu experiență vastă de la MedLife sunt pregătiți să intervină cu aparatură de ultimă generație și tehnologii moderne, prin tehnici adaptate cazurilor evaluate medical în cabinetele din spitale, clinici și hyperclinici.
Fiecare pacient care suferă de faringo-amigdalită va primi recomandări de teste, analize și investigații complexe înainte de diagnosticare. Rezultatele vor fi interpretate rapid și corect de medicii din echipele multidisciplinare de la MedLife, în așa fel încât să permită o intervenție la timp. Întrebările despre afecțiune și neclaritățile vor fi lămurite de medicii cu supraspecializări și zeci de cazuri tratate în trecut.
Medicii de familie, medicii pediatri, medicii specialiști ORL și medicii de boli infecțioase vor fi disponibles în permanență la MedLife pentru consult și tratamente adecvate în caz de faringo-amigdalită. Cu programări rapide la consult, analize și investigații prin telefon, online sau din aplicație, decontări CNAS cu bilet de trimitere și disponibilitatea serviciilor oriunde în țară, MedLife este de departe o variantă de luat în calcul la debutul brusc al simptomelor asociate afecțiunilor din zona gâtului.
