O banală iritație a pielii, însoțită de roșeață, trece neobservată de cele mai multe ori. Dar când iritația se agravează și simptomatologia aduce disconfort și senzații neplăcute, ar putea fi vorba despre o dermatită de contact. Dermatitele de contact sunt afecțiuni dermatologice comune, se tratează ușor dacă sunt diagnosticate încă de la primele simptome și se pot ameliora rapid cu tratamentul corect.
Dermatita de contact poate să apară la orice vârstă, dacă există un factor declanșator clar și o piele sensibilă, o predispoziție la dermatite. Deși nu reprezintă un pericol pentru sănătatea noastră, simptomele neplăcute și aspectul estetic pot să fie suficiente pentru a ne trimite la medic.
Diagnosticarea în cabinetul dermatologului devine obligatorie dacă simptomele se agravează rapid și aspectul iritației se schimbă într-un timp foarte scurt. Doar dermatologul are instrumentele și testele necesare uneori pentru confirmarea unui diagnostic și pentru stabilirea planurilor de intervenție și de tratament. Diferența între revenirea la o viață normală și activități de zi cu zi date peste cap de simptome de nesuportat o poate face o vizită la medic.
Dermatitele și dermatita de contact. Diferențe utile în diagnosticare și recunoaștere
Iritațiile pielii sunt comune și nu pun probleme deosebite. Ele vin la pachet cu prurit, usturime, senzație de arsură, dureri, sensibilitate crescută, roșeață și decolorarea pielii, inflamații, uscăciune, descuamare, fisuri, papule sau vezicule, exsudat, cruste.
De vină pentru iritațiile pielii sunt dermatitele, eczemele, dermatitele de contact (iritative sau alergice), dermatitele atopice, seboreice, infecțiile pielii (bacteriene, fungice, virale), urticariile, reacțiile alergice, diverse boli inflamatorii, reacții la anumite medicamente sau fotosensibilitatea și parazitozele (scabia).
Se va merge la medic sau la camera de gardă când sunt semne clare de infecție, adică agravare rapidă, secreții și puroi local, durere în creștere, febră, erupție severă sau extinsă, vezicule în jurul ochilor, gurii sau la nivel genital, ori simptome de anafilaxie, cu erupție bruscă, dificultăți de respirație sau edem facial.
Dermatita este inflamația pielii; ea poate fi atopică, de contact sau seboreică, de exemplu, având simptome tipice asociate, de la mâncărime și uscăciune, la roșeață, descuamare, vezicule sau exsudat.
Cauzele dermatitelor pot fi exogene (iritanți, alergeni, radiații UV) sau endogene (o barieră cutanată fragilă, atopie, factori genetici implicaţi).
Dermatita de contact se află printre cele mai comune tipuri de dermatită. Este o erupție sau eczemă ce apare imediat după un contact direct cu o substanță din mediu.
Tipologia sa descrisă în literatura de specialitate ne ajută să înțelegem mai bine simptomatologia:
· Dermatită de contact iritativă – este cea mai frecventă, apare prin lezarea directă a stratului protector al pielii de către iritanți, la expuneri repetate;
· Dermatită de contact alergică – este vorba despre o reacție imună întârziată, de tip hipersensibilitate întârziată (tip IV), cu sensibilizare la un alergen (nichel, parfumuri, conservanți, substanțe pe bază de cauciuc), iar la reexpunere apare inflamația.
Se discută și despre urticaria de contact, reacție imediată de tip I/IgE la unele proteine sau latex, cu simptome diferite de cele ale unei eczeme întârziate.
Simptomele dermatitei de contact sunt ușor de evaluat: mâncărime, piele uscată, crăpată, vezicule, cruste multiple, apărute pe mâini, față, pleoape, gât, zone de frecare, unde se atinge frecvent sau unde se aplică diverse produse.
La varianta iritativă, simptomatologia apare rapid, după expunere sau în primele 48 de ore, iar senzația de arsură sau de mâncărime este frecventă.
La cea alergică, debutul simptomelor este întârziat (24-72 ore după expunere), cu prurit mai evident și depășirea zonei de contact.
Deși dermatita iritativă și cea alergică de contact par asemănătoare ca simptomatologie, este nevoie de istoric și de testare pentru o diagnosticare clară și tratamente personalizate, adaptate afecțiunii.
Factorii de risc pentru dermatita de contact sunt: istoricul de atopie, dermatita atopică (cu risc mai mare de a dezvolta o dermatită iritativă de contact), sexul (femeile o dezvoltă mai des pentru că au expuneri mai frecvente la bijuterii, parfumuri, cosmetice) și vârsta (copii mici, vârstnici).
Se adaugă factorii de risc legați de expunere: contactul cu lichide, iritanți, expunerea la alergeni comuni, coloranți, spălări repetate, purtarea mănușilor ocluzive mult timp la muncă.
Cei care lucrează în spitale, clinici, la frizerie, coafor, în servicii de curățenie, lucrătorii din metalurgie, construcții, vopsitorie, manipulatorii de produse alimentare au un risc mai mare de a dezvolta dermatită de contact.
Diagnosticarea și tratarea dermatitelor de contact
Medicul de familie sau medicul generalist va decide trimiterea pacientului la medicul specialist dacă se suspectează o dermatită de contact. Dermatologul va oferi diagnosticul corect în urma evaluării și testelor recomandate, mai ales pentru formele persistente sau recidivante. La nevoie, un alergolog sau imunolog poate interveni dacă este implicată și o componentă alergică, imunologică.
Pentru dermatita iritativă de contact nu există teste specifice pentru confirmare, diagnosticul fiind clinic. Pentru dermatita de contact alergică, testul epicutanat poate indica dacă eczema este cauzată sau agravată de alergeni de contact (nu se detectează alergii alimentare). Se aplică citiri până la 7 zile, două citiri minimum, în scheme de tip D2/D3-4 și D7.
Este nevoie de cel puțin trei vizite la medic, cu îndepărtarea plasturilor la 48 de ore și o vizită ulterioară.
Când diagnosticul este neclar și apar și complicații, este nevoie de o evaluare a erupției cutanate prin cultură, biopsie cutanată, analize de sânge. Biopsia în dermatitele eczematoase nu indică în mod cert alergenul.
La nevoie, se repetă citirile pentru testul epicutanat și testul în sine (retestare în altă serie) în caz de: rezultate neclare, interpretări neclare, relevanță necunoscută a unui test pozitiv, suspiciune puternică, dar rezultate negative sau incomplete, expuneri noi, dezlipirea produsului de testare sau aplicări greșite.
Cât despre tratamente, dacă se identifică și se evită factorul declanșator al dermatitei de contact, simptomele se ameliorează și dispar de la sine în 2-4 săptămâni. La expuneri accidentale, spălarea rapidă a pielii reduce semnificativ încărcarea alergenului sau iritantului.
Cu tratamente corecte, pruritul scade în câteva zile, cu evitarea obligatorie a factorilor declanșatori.
Emolientele ajută la reducerea uscăciunii și la susținerea barierei cutanate. Se evită iritanții, apa cu săpun, detergentul, dezinfectanții, frecarea, fiind necesar un management corect al mănușilor, fără transpirație excesivă.
Inflamația asociată cu dermatita de contact se tratează cu substanțe specifice, precum corticosteroizii topici pentru simptome severe, reducând inflamația sau pruritul în câteva zile. Inhibitorii de calcineurină topici sunt de folosit în zone sensibile (pleoape sau pliuri) sau când se dorește evitarea unor efecte adverse ale steroizilor pe pielea subțire.
Antihistaminicele pentru prurit ameliorează mâncărimea, iar corticosteroizii sistemici sunt de administrat în episoade severe și extinse.
Formele cronice sau rezistente, mai ales la nivelul mâinilor, impun testare dacă dermatita persistă peste 3 luni și nu răspunde la terapia adecvată, fiind suspectată alergia de contact. Doar sub supraveghere dermatologică se recomandă și tratamente escaladate, fototerapie sau terapii sistemice.
Dacă pielea se infectează, se prescriu antibiotice, dar doar dacă este o infecție secundară de origine bacteriană.
La dermatita iritativă de contact, recurența depinde de expunere și de starea barierei cutanate. La dermatita alergică de contact, problema principală este sensibilizarea imunologică, dermatita putând reapărea chiar și la expuneri mici. Evitarea și identificarea factorului declanșator rămân în continuare cheia pentru prevenția reală.
În clinicile și hyperclinicile MedLife din toată țara, pacientul cu dermatită de contact, indiferent de tipul său, se poate prezenta pentru consultație și stabilirea planurilor de tratament personalizate. Medicul dermatolog cu experiență și supraspecializări va evalua simptomatologia și va recomanda teste suplimentare pentru confirmarea diagnosticului.
MedLife asigură accesul rapid la tehnologii de ultimă generație și la aparatură modernă pentru dermatoscopie, examinare detaliată a pielii, biopsii cutanate, teste de sânge, de urină, examene bacteriologice, micologice. Programările pentru testare și investigații sau pentru consult se pot face telefonic sau online, fără timpi de așteptare mari și cu respectarea fiecărei programări.
Prin protocoale stricte de intervenție și consult, clinicile și hyperclinicile MedLife pot ajuta pacienții cu dermatite de contact să aibă din nou o viață normală, fără disconfort și stres, oferind răspunsuri la toate întrebările despre dermatite și iritațiile pielii.
